OCHIUL DRACULUI / DJÄVULENS ÖGA / THE DEVIL’S EYE

Cu: Jarl Kulle, Bibi Andersson, Stig Järrel, Nils Poppe, Gertrud Fridh, Sture Lagerwall

Pe parcursul carierei sale, regizorul Ingmar Bergman s-a jucat cu tema iadului prin diferite metafore, dar şi prin reprezentări directe, ca în cazul filmului OCHIUL DRACULUI. Premisa îi este oferită de un proverb irlandez, care spune că virginitatea unei femei provoacă ulcior în ochiul Dracului. Narațiunea filmică este împărțită în acte, ca într-o piesă de teatru, iar la începutul fiecăruia ne este oferită o mică explicație de către un personaj-narator, neimplicat în acțiunea propriu-zisă. După cum observă Birgitta Steene, în cartea sa “Ingmar Bergman: A Reference Guide”, personajul-narator oferă comentarii brechtiene în timpul celor trei pauze dintre acte. Acest lucru dorește să puncteze câteva efecte comice, filmul în sine fiind conceput ca o comedie. Bergman propune o poveste isteață, susținută de niște replici cu tâlc. Diavolul nu o duce foarte bine în biroul său din iad, castitatea unei tinere de 20 de ani, care urmează să se căsătorească, provocându-i un ulcior la ochi. Ca atare, el se gândește că ar fi o idee bună să îl trimită pe Pământ pe Don Juan, care își ispășeşte deja pedeapsa în iad de 300 de ani, blestemat să seducă femei fără să le poată avea vreodată. Diavolul îi promite lui Don Juan că, pentru ajutorul său, i se vor șterge următorii 300 de ani din pedeapsă, aşa că faimosul seducător acceptă oferta fără ezitare. Don Juan pleacă pe Pământ alături de credinciosul său servitor, Pablo, pentru a o arunca în păcat pe Britt-Marie, fiica unui vicar de o inocență aproape imposibilă. După ce Juan și Pablo îl ajută pe vicar să își repare mașina, acesta îi invită în casa sa pe cei doi locuitori ai iadului și le face cunoștință cu soția și fiica lui. Don Juan încearcă să își aplice vechile tactici pentru a o seduce pe tânăra Britt-Marie, însă aceasta crede prea tare în dragostea pe care i-o poartă logodnicului său. Totuși, fata se aruncă copilărește în provocările pe care i le aruncă străinul, ba chiar îl sărută. Cu toate astea, Britt-Marie nu se îndrăgostește de Juan, ci tocmai invers. Iadul nu iese chiar victorios din acest experiment, căci vicarul îi capturează unul dintre demoni. Soția vicarului, deși îl înșală pe acesta cu Pablo, își propune să încerce să fie o persoană mai bună, iar planul seducției lui Britt-Marie eșuează lamentabil. Diavolul se arată dezamăgit, însă, datorită unei minciuni spuse de fiica vicarului, ulciorul lui se vindecă până la urmă. Pentru restul sentinței sale, Don Juan este blestemat să viseze despre dragoste. Prin această poveste ingenioasă despre oameni, defecte, păcate, iertare și iubire adevărată, Bergman reușește să surprindă un aspect important al naturii umane. Deși regizorul şi-a gândit filmul ca o comedie și s-a temut ca lumea să nu îl ia prea în serios, nu putem să ignorăm realismul stărilor omenești prin care trec personajele și un anume grad de dramatism al relației dintre Don Juan și Britt-Marie, care o ajută pe aceasta din urmă, după cum spune și ea la un moment dat, să se maturizeze. (Andrada Pavel)