ÎNTOARCEREA DIN IAD

„Între două întoarceri, ecranul închide, ca între două lespezi, experiența devastatoare a frontului, a iaduIui, a absurdului, dincolo de care nimic nu mai poate fi început. Prima revenire în sat a „jandarmului” este falnică, orgolioasă: doi băieți, ce seamănă leit, îi duc bagajele și trebuie să observăm aici, existența copiilor — perechi în filmele lui Mărgineanu — să ne amintim fetițele blonde din LUCHIAN — a simetriilor vizuale, semn iute trecător al unei irepresibile aspirații către armonie și împăcare. «Răul și temutul» Dumitru Bogdan — a cărui psihologie nu constituie obiectul unor insistențe — va tulbura apele satului molcom: răscolește patima femeii mature, umilește inocența fetei tinere, stârnește ura bărbaților, cheamă după el stihia. Cu mari resurse de expresivitate, de încredere graiul imaginii, filmul nesilit să recurgă la replici supraponderale, temătoare să nu piardă cumva esențialul, spune însă mult despre o liniște ce va fi în curând alungată.” (Magda Mihăilescu, „Informația”, 7 septembrie 1983)