„Cineastul român a găsit o admirabilă expresie concretă pentru a defini dimensiunea absurdă a mecanismelor dictaturii. (...) Hotelul este la scară redusă un concludent model pentru un posibil macro cosmos: o țară, un continent. El trebuie să rămână un univers închis, de fapt un univers concentraționar, după cum va descoperi tânărul șef de sală expulzat din categoria «privilegiată» care trăiește la etaj, devenind, în această cădere inițiatică în infern, și călăuza spectatorilor. Pătrundem în compania sa în străfundurile hotelului, acolo unde sunt cei care au îndrăznit. Au îndrăznit ce, în fond? Să gândească, să creadă că și altceva există, că altfel ar fi mai bine!” (Adina Darian, „Noul Cinema”, 1992)
„Cineastul român a găsit o admirabilă expresie concretă pentru a defini dimensiunea absurdă a mecanismelor dictaturii. (...) Hotelul este la scară redusă un concludent model pentru un posibil macro cosmos: o țară, un continent. El trebuie să rămână un univers închis, de fapt un univers concentraționar, după cum va descoperi tânărul șef de sală expulzat din categoria «privilegiată» care trăiește la etaj, devenind, în această cădere inițiatică în infern, și călăuza spectatorilor. Pătrundem în compania sa în străfundurile hotelului, acolo unde sunt cei care au îndrăznit. Au îndrăznit ce, în fond? Să gândească, să creadă că și altceva există, că altfel ar fi mai bine!” (Adina Darian, „Noul Cinema”, 1992)