A FOST SAU N-A FOST?

Fri, 13 December, 19:00

București , România

Fri, 13 December, 19:00 București , România

The event is finish.

About event

Lungmetrajul de debut al lui Corneliu Porumboiu nu este un film despre revoluție. La 16 ani de la eveniment, într-un oraș nenumit (dar care, judecând după mesajul luminos – acoperit parțial de un uriaş brad de Crăciun – de pe clădirea Primăriei, pare a fi Vaslui, oraşul natal al lui Porumboiu), într-un studio de televiziune improvizat, prezentatorul Jderescu organizează o dezbatere televizată pe tema (existenței) Revoluției Române. Atât dezbaterea, ca eveniment punctual, cât și venirea Crăciunului declanșează o serie de pregătiri în viața prezentatorului și a celor doi invitați ai săi. În fapt, Jderescu recurge la cei doi în lipsa ...Read more-->

Lungmetrajul de debut al lui Corneliu Porumboiu nu este un film despre revoluție. La 16 ani de la eveniment, într-un oraș nenumit (dar care, judecând după mesajul luminos – acoperit parțial de un uriaş brad de Crăciun – de pe clădirea Primăriei, pare a fi Vaslui, oraşul natal al lui Porumboiu), într-un studio de televiziune improvizat, prezentatorul Jderescu organizează o dezbatere televizată pe tema (existenței) Revoluției Române. Atât dezbaterea, ca eveniment punctual, cât și venirea Crăciunului declanșează o serie de pregătiri în viața prezentatorului și a celor doi invitați ai săi. În fapt, Jderescu recurge la cei doi în lipsa altor confirmări la invitaţiile sale. Dacă Jderescu reprezintă tipul omului de succes în peisajul local – fost textilist, devenit jurnalist și director de televiziune –, invitații săi fac parte mai degrabă, fiecare „în felul său”, dintr-o clasă de mijloc ale cărei ambiții au fost ușor deturnate de dificultățile zilnice: povara datoriilor, a liftului care nu funcționează, a vechiului costum de Moș Crăciun ce trebuie înlocuit sau a copiilor care cer bani pentru petrecerea de Revelion. Subiectivitățile celor trei bărbați se disting și se reîntâlnesc pe fundalul mohorât al orașului de provincie. Neajunsurile vieții private se acumulează încetul cu încetul, pentru a culmina, în a doua parte a filmului, cu problema colectivă, discutată în direct: „A fost sau nu a fost revoluție la noi în oraș?”. Separarea sferei intime de sfera publică nu e însă atât de netă. Cele două se contaminează reciproc în procesul de (re)constituire a memoriei. Pentru a răspunde la o întrebare care urmărește să circumscrie cu precizie evenimentul, invitații emisiunii se văd nevoiți să treacă prin caruselul amintirilor vii, cele care îi privesc nemijlocit, dar care nu satisfac întocmai exigențele discursului oficial. Invocarea trecutului devine astfel un du-te-vino între percepția individuală (marcată de lapsusuri și de fantezii) și adevărul statistic. Atunci când tânărul cameraman al televiziunii își pierde răbdarea, iar camera lui începe să tremure și să taie chipurile protagoniștilor, emisiunea începe și ea să-și piardă credibilitatea. Obiectivul camerei de filmat prezintă diferite puncte de vedere pe întreaga durată a filmului. Intrată în spațiul intim al fiecărui personaj în parte, camera se păstrează totuși distantă și fixă, urmărind precum musca pe perete (fly on the wall, procedeu de filmare specific documentarului, în care observatorul nu este văzut) mișcările protagoniștilor bărbați, ale soțiilor și, uneori, ale amantelor acestora. Una dintre puținele secvențe filmate în exterior, printr-un travling, înfățișează mașina prezentatorului, încărcată cu trei brazi; această secvență face legătura între viața individuală a lui Jderescu, a lui Pișcoci și a lui Mănescu, pe de o parte, și apariția lor în fața camerei de televiziune, pe de altă parte. Deși imaginile televizate ar trebui să excludă anumite detalii mai puțin demne să apară pe sticlă, cum sunt avioanele de hârtie ale lui Pișcoci sau paharul cu tărie al lui Mănescu, camera nu se sinchisește de acest imperativ. Gesturile și remarcile invitațiilor se adaptează cu greu sterilității platoului de filmare, unde depănarea amintirilor pe lângă subiect nu este binevenită. Ezitările cameramanului, care par și ele deplasate în studioul TV, sunt o prelungire bizară a stângăciei din viața de zi cu zi. Televiziunea locală nu e pregătită să se conformeze codului de bune practici al marilor posturi naționale, eșuând atât în materie de formă, cât și de conținut. Porumboiu recuperează însă lipsa de îndemânare a personajelor sale cu deosebită delicatețe, fapt ce ne îndeamnă să privim aceste ezitări printr-o prismă sensibilă, ca o marcă a umanității. Filmul este marcat de o dublă agitație: pregătirile pentru sărbătorile de iarnă, în fiecare familie în parte, dar și ancheta-rememorare, pusă în serviciul descifrării unei drame politice trăite mai mult sau mai puțin personal. Trezită din lejera beție de pe platoul de televiziune, camera de filmat dă dovadă de o precizie de lunetist în cele două secvențe-ramă ale filmului, când înregistrează aprinderea și stingerea succesivă, ordonată a felinarelor stradale, indiferente la istoriile personale sau colective. (Alle Dicu, masterandă CESI)

 

Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu) | Str. Eforie nr 2, București, România

Organizer

Cinemateca Română - EFORIE

https://www.facebook.com/Cinemateca-Română-Pagina-oficială-404750289652215/

+40213130483