GERTRUD

Tue, 10 December, 19:00

București , România

Tue, 10 December, 19:00 București , România

Evenimentul s-a încheiat.
Ai un cod promoțional?
Ai un cod promotional?

Despre eveniment

Carl Theodor Dreyer face parte dintre regizorii canonici ai secolului XX (foarte prolific, de altfel, realizând filme de-a lungul a șase decenii ale secolului, de la cinematograful mut la cel sonor). Totuşi, el nu e neapărat citat sau luat în considerare foarte des de către publicul larg, nici pe departe în măsura în care e omagiat de către critică și industrie însăși, fiind relativ obscurat de către nume ceva mai ostentative (Fellini, Tarkovski, Bergman, Kurosawa, Antonioni etc.). O parte din motivație ţine de faptul că Dreyer practică un soi de cinema cu o stilistică aproape de-estetizantă, iar GERTRUD, ultimul lui ...Citeste mai mult-->

Carl Theodor Dreyer face parte dintre regizorii canonici ai secolului XX (foarte prolific, de altfel, realizând filme de-a lungul a șase decenii ale secolului, de la cinematograful mut la cel sonor). Totuşi, el nu e neapărat citat sau luat în considerare foarte des de către publicul larg, nici pe departe în măsura în care e omagiat de către critică și industrie însăși, fiind relativ obscurat de către nume ceva mai ostentative (Fellini, Tarkovski, Bergman, Kurosawa, Antonioni etc.). O parte din motivație ţine de faptul că Dreyer practică un soi de cinema cu o stilistică aproape de-estetizantă, iar GERTRUD, ultimul lui film (cu o reputație extrem de obscură, de la chiuituri negative în festivaluri la citările unor Godard și von Trier ca una dintre capodoperele cinemaului), e probabil manifestarea cea mai substanțială și clară a acestui tip de estetică, oarecum rece, oarecum solicitantă și – în sensul discuțiilor legate de ce este sau nu cinemaul sau cum trebuie să își folosească resursele –, în termeni foarte neacademici, plictisitoare pentru spectatori. GERTRUD amintește, din anumite puncte de vedere, mai degrabă cu un spectacol de teatru (de altfel, filmul transpune pe ecran piesa de teatru omonimă, din 1906, a lui Hjalmar Söderberg). Acest element se realizează prin mai multe tehnici. E un film compus aproape integral din planuri-secvență realizate din puncte fixe, cu puține urmăriri panoramice, care sunt calme și suficiente pentru foarte scurtele deplasări ale personajelor în cadru, şi e filmat la nivelul actorilor, fără nicio dinamică de unghiulație. Tipul de încadratură (cu diverse limite) e cel mai adesea un two shot simplu, cadrele nu au neapărat adâncime, fundalul general este un perete. Construcția dă senzația unei montări teatrale prin faptul că punctează natura spațiilor mai degrabă prin elemente de decor, în loc să încerce să le reconstituie realist (un birou are o masă și niște cărți, scenele din parc sunt filmate plat, o conferință cu important statut social e mai degrabă doar o masă lungă cu oameni etc.). Inclusiv amintitele scene din parc au un aer bifat: o cameră de filmat fixă şi o imagine neîncărcată cu elemente. Nu există treceri între spații, acestea sunt depersonalizate și dizolvate unul într-altul, nu există scene de trecere sau de parcurs de la unul la altul. Cu alte cuvinte, atunci când se schimbă locația, senzația este că, de fapt, se schimbă decorul. Timpul cadrelor e nedecupat, ceea ce le conferă foarte substanțial structura de acte sau scene, în sensuri mult mai manieriste, specifice teatrului. Este extrem de sănătos ca și filmele regizorilor ce fac parte din monolitul cultural și din definiția totală a progresului cinemaului să fie supuse unor reinterpretări și critici, iar GERTRUD, în mod particular, e un film foarte susceptibil la contestarea că nu este cinema. Totuși, rezultatul acestei construcții ermetice (sau, pentru cârcotași, necinematografice) e păstrarea unui spațiu de desfășurare nealterat, absolut fascinant și autentic, pentru jocul actorilor, un spaţiu total neîntrerupt, mascat, ajutat sau amplificat de orice element vizual. E un fenomen destul de rar întâlnit în cinemaul contemporan sau, cel puțin, neîntâlnit fără convenții stilistice de joc monopolizante (o operă cu o estetică foarte specifică vine în general cu o prescripție specifică a tipului de joc). GERTRUD e o poveste explicit ibseniană, dar una care, prin decizii extrem de conștiente de joc și de destilizare, devine o poveste despre alienare (indiciul cel mai evident e că personajele, deși jucate într-o cheie realistă, nu se privesc aproape niciodată, ci au mai degrabă fețele frontal, cu ochii undeva în afara camerei, iar textul capătă astfel conotații de monolog la monolog, în locul unui dialog). E o poveste despre un fapt mic, nu despre lumea întreagă, și e ceva foarte sensibil și emoționant că ideea poveștii mici, ideea unui destin al cuiva care decide să se retragă din tumultul vieții, e dezamplificată și vizual. Este o mică capodoperă a lucrurilor care nu contează sau, poate, nu ne interesează sau, poate, nu ne interesează spuse astfel. Acesta e motivul pentru care e important și acest gen de experiență într-un mediu industrial-artistic care vrea să facă mai mult, mai mult, mai mult. (Ionuţ Scurtu, masterand CESI)

Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu) | Str. Eforie nr 2, București, România

Organizator

Cinemateca Română - EFORIE

https://www.facebook.com/Cinemateca-Română-Pagina-oficială-404750289652215/

+40213130483