CEI CARE MĂ IUBESC POT LUA TRENUL / CEUX QUI M'AIMENT PRENDRONT LE TRAIN

„CEI CARE MĂ IUBESC POT LUA TRENUL este un ansamblu însuflețit cinematografic și puternic emoțional, care face ca filmele lui Woody Allen să pară un picnic. (...) Prietenii și asociații pictorului Jean-Baptiste Emmeric se întâlnesc pe peronul unei gări din Paris, pentru a călători patru ore până la Limoges, unde decedatul este îngropat. (...) Chéreau reușește să-și plaseze acțiunea primelor 50 de minute ale filmului într-un tren în mișcare, al cărui spațiu strâns și legănat descrie perfect dezechilibrul emoțional al protagoniștilor (producția a monopolizat două vagoane în plus, atașate unui tren real, care își urma programul zilnic, dimineața și seara, echipa și actorii filmului călătorind cu acesta, în timpul filmărilor, 12.000 de kilometri).” (Lisa Nesselson, "Variety", 1998)

În competiție, Cannes 1998.