„Nu ne putem împiedică să credem că Truffaut (cu atât mai mult cu cât este interpretul rolului) l-a învestit pe Itard cu propriile sale aspiraţii. Se ştie ce mult apreciază el cărţile şi cultura. În dorinţa doctorului de a-l face pe copil să recunoască semnul scris care desemnează obiectul, există dorinţa de a-l face să ajungă la ştiinţa limbajului, cheia ştiinţei şi a comunicării.” (Michel Serceau, „Telecine” nr. 160, martie 1970)
„Nu ne putem împiedică să credem că Truffaut (cu atât mai mult cu cât este interpretul rolului) l-a învestit pe Itard cu propriile sale aspiraţii. Se ştie ce mult apreciază el cărţile şi cultura. În dorinţa doctorului de a-l face pe copil să recunoască semnul scris care desemnează obiectul, există dorinţa de a-l face să ajungă la ştiinţa limbajului, cheia ştiinţei şi a comunicării.” (Michel Serceau, „Telecine” nr. 160, martie 1970)