„Evitând realismul socialist dominant epocii lui, Parajanov adoptă o halucinantă abordare a revizionismului etnografic și chiar revine, când Ivan este în cel mai de jos punct al vieții sale, la formatul monocromatic specific cinematografiei timpurii. Dramatizarea nevoii – oricât de fantezistă și distructivă – de a se întoarce la un trecut idealizat demonstrează nevoia reală a țărilor sovietice de a-și recăpăta independența culturală.” (Anton Bitel, “Sight and Sound”, 2018)
„Evitând realismul socialist dominant epocii lui, Parajanov adoptă o halucinantă abordare a revizionismului etnografic și chiar revine, când Ivan este în cel mai de jos punct al vieții sale, la formatul monocromatic specific cinematografiei timpurii. Dramatizarea nevoii – oricât de fantezistă și distructivă – de a se întoarce la un trecut idealizat demonstrează nevoia reală a țărilor sovietice de a-și recăpăta independența culturală.” (Anton Bitel, “Sight and Sound”, 2018)