ROCCO ŞI FRAŢII SĂI / ROCCO E I SUOI FRATELLI

Cu: Alain Delon, Renato Salvatori, Annie Girardot, Katina Paxinou, Claudia Cardinale

„De ROCCO ŞI FRAŢII SĂI te apropie fie atmosfera sa neorealistă (o observaţie socială directă, crudă, ca în LA TERRA TREMA / PĂMÂNTUL SE CUTREMURĂ), fie nuanţata explorare a psihologiei personajelor (ca în MOARTE LA VENEŢIA) şi tonurile – pe alocuri – melodramatice, fie farmecul interpreţilor principali (Alain Delon, Annie Giradot, Renato Salvatori), fie fluiditatea imaginii lui Giuseppe Rotunno (autor al imaginii şi la GHEPARDUL, NOPŢI ALBE, SATYRICON, ROMA, REPETIŢIA DE ORCHESTRĂ, ORAŞUL FEMEILOR, ALL THAT JAZZ), fie muzica lui Nino Rota. Sau toate la un loc. Ceea ce te copleşeşte însă – atunci când te mai poţi lăsa copleşit de puterea bunătăţii – este personajul jucat de Alain Delon. Rocco este un «idiot» dostoievskian (ce aminteşte deopotrivă de Alioşa Karamazov şi de prinţul Mâşkin), un intrus, parcă, în lumea dezlănţuită a metropolei moderne. Este singurul care vrea (şi poate simţi) milă, iar nu asprimea unei judecăţi şi răsplătirea răului cu rău. Doar el îşi asumă vinovăţia şi se gândeşte neîncetat la salvarea fratelui său aflat în rătăcire (senzualitatea lui Simone este la fel de autodistructivă ca în cazul lui Rogojin şi Dimitri Karamazov). Făptuieşte asemenea, cu o stranie putere de sacrificiu, un (alt) miracol la Milano. Căci miracol şi pricină de mirare este nu să cazi, ci – prin tenacitate şi credinţă în viaţă – să rămâi în picioare, atunci când cei din jurul tău – dintr-un orgoliu exagerat, din slăbiciune – se prăbuşesc sau sunt indiferenţi.” (Marian Sorin Rădulescu, LiterNet.ro, 2013)

Premiul Special al Juriului şi Premiul FIPRESCI, al criticii internaţionale, la Festivalul de la Veneţia.

Alte proiecții: sâmbătă, 27 iulie, ora 17:00 – Cinemateca Eforie