A-ŞI TRĂI VIAŢA / VIVRE SA VIE

Cu: Anna Karina, Sady Rebbot, André S. Labarthe, Jean-Luc Godard (voce)

A-ȘI TRĂI VIAȚA este cel de-al patrulea lungmetraj realizat de prolificul regizor francez Jean-Luc Godard. Considerat o capodoperă atât de critici, cât și de cineaști, A-ȘI TRĂI VIAȚA este împărțit în 12 tablouri, fiecare anunțat înainte printr-o secvență-text, cu câteva informații de bază despre ceea ce urmează să vedem în tabloul respectiv. Personajul principal al narațiunii filmice este Nana, jucată de actrița Anna Karina, soția lui Godard la acel moment. Nana este un personaj pe cât de complex, pe atât de vag schițat. Nana reprezintă o iluzie continuă, un personaj-fantomă al propriei sale vieți. Acest lucru poate fi explicat printr-o detașare permanentă, pe care până și spectatorul o dezvoltă, concomitent cu evoluția – sau, mai bine zis, involuția – personajului principal. În primul tablou asistăm la despărțirea dintre Nana și soțul ei. Ea decide să îl părăsească atât pe Paul, cât și pe copilul pe care-l au împreună, și să încerce un nou start în viață, planul său fiind de a deveni actriță. Deși în această secvență personajele stau cu spatele la cameră, discuția este de așa natură, încât, ca privitor, simți că auzi ceva ce nu îți este menit să auzi, că tragi cu urechea la o discuție privată, că invadezi intimitatea unui cuplu. Această senzație continuă pe parcursul filmului, cu tot ceea ce face Nana: cere bani de la colegele de muncă, este interogată de poliție fiindcă voia să fure niște bani căzuți pe jos, începe să se prostitueze, scrie o scrisoare despre ea însăși pentru a se prezenta unei matroane, poartă o discuție filosofică cu un străin. Godard își arată măiestria prin manipularea atentă a atenției privitorului, ceea ce amintește de tehnicile regizorale ale lui Hitchcock. Filmul te transpune de la bun început într-o stare hipnotică, iar, ca să poți înțelege cu adevărat ceea ce se întâmplă, trebuie să te lași purtat de detaliile atent alese de ochiul regizoral. La finalul filmului, te întrebi: Ce știu, de fapt, despre Nana? Și îți dai seama că, deși ai asistat la o bucată importantă a vieții sale, nu știi mai nimic. De ce și-a părăsit, de fapt, familia? Își iubea, totuși, copilul? De ce alege până la urmă prostituția? Este viața ei cu adevărat viața ei? Peter Mathews amintește, în eseul său “The Mandatory Proxy”, de un interviu în care Godard a afirmat despre propriul film: „A-ȘI TRĂI VIAȚA este un film realist, dar în același timp foarte nerealist.” Caracteristicile tipic brechtiene ale detașării, ale distanțării, ale impersonalității sunt adânc înrădăcinate în această naraţiune filmică. În plus, Godard cochetează cu contrastele de bază ale vieții, în special cu dihotomia fericire-nefericire, iar Nana trece prin niște extreme emoționale cu o stăpânire de sine aproape ireală. A-ȘI TRĂI VIAȚA este o introspecție distantă, un adevăr pus cap la cap din secrete, o poveste, spusă din tăceri, despre un destin tragic, o viață ca oricare alta. (Andrada Pavel)

Premiul special al juriului şi Premiul Pasinetti la Festivalul de la Veneţia.