Homunculus / Cortex man

În lipsa activităţilor performative, corpul somatic se reduce treptat la doar câteva mişcări de bază, cum ar fi: mersul, statul jos, alergatul. Întregul univers al inteligenţei corporale este pus în aşteptare, găsindu-şi cu greu un spaţiu de manifestare. Un gest simplu – o mână ridicată înspre cer în mijlocul unei străzi aglomerate – devine declanşator pentru o serie lungă de întrebări.

Care este semnificaţia acestui gest?

Eduard Gabia a conceput Homunculus din necesitatea găsirii unui context în care oamenii să “îşi poarte” corpul şi viceversa, să îşi îngăduie să asculte discursul inteligenţei corporale fără implicarea proceselor de raţionalizare.

Oamenii sunt fiinţe sociale, iar felul în care învăţăm este de cele mai multe ori rezultatul direct al persoanelor din jurul nostru. Învăţăm cum să interacţionăm din toate lucrurile care ne înconjoară, şi de cele mai multe ori învăţăm prin imitaţie. Imitaţia ar putea fi considerată cea mai sinceră formă de flatare pentru adulţi.

Jocul te invită să intri într-un flux iraţional şi intuitiv de mişcare, să îţi ataşezi, cu legături invizibile, propriile funcţii senzoriale la alte corpuri, prin procesul imitaţiei.

Abandonându-ne în mişcarea altor corpuri, producem împreună o mişcare involuntară, devenim o amplă structură organică în mişcare.

Jocul va dura aproximativ o oră şi va îngloba trei părţi:
1. Observaţia
2. Maparea corporală
3. Imitaţia

Toţi participanţii sunt invitaţi să intre în joc. În cazul în care îşi doresc să fie doar spectatori ai acestui joc performativ, vor primi un loc în public, dar nu uitaţi, este o invitaţie la manifestare, o şansă de a fi parte din ceva mai intens decât experienţa individuală.

Valerius Borcoș va genera ambianţa sonoră care să vă inspire să vizualizaţi rezonanţa mişcării aerului prin spaţiu.