PRIN OGLINDĂ / SÅSOM I EN SPEGEL / THROUGH A GLASS DARKLY

Tue, 19 February, 19:00

București , România

Tue, 19 February, 19:00 București , România

Evenimentul s-a încheiat.
Ai un cod promoțional?
Ai un cod promotional?

Despre eveniment

În filmografia lui Bergman, PRIN OGLINDĂ face parte din așa-numita trilogie a începutului anilor ’60, alături de COMUNIANŢII (NATTVARDSGÄSTERNA / WINTER LIGHT) și TĂCEREA (TYSTNADEN / THE SILENCE), ambele lansate în 1963. Filmul reprezintă un punct de cotitură în cariera regizorului suedez. Bergman declara că, odată cu PRIN OGLINDĂ, a renunțat la artificii și a decis să urmărească drama umană. „Începutul a ceva nou”. Un film ca o piesă de teatru în trei acte. Titlul este inspirat dintr-un pasaj biblic despre văzul încețoșat pe care îl avem atunci când încercăm să ne studiem pe noi înșine, cu lucrurile profunde din ...Citeste mai mult-->

În filmografia lui Bergman, PRIN OGLINDĂ face parte din așa-numita trilogie a începutului anilor ’60, alături de COMUNIANŢII (NATTVARDSGÄSTERNA / WINTER LIGHT) și TĂCEREA (TYSTNADEN / THE SILENCE), ambele lansate în 1963. Filmul reprezintă un punct de cotitură în cariera regizorului suedez. Bergman declara că, odată cu PRIN OGLINDĂ, a renunțat la artificii și a decis să urmărească drama umană. „Începutul a ceva nou”. Un film ca o piesă de teatru în trei acte. Titlul este inspirat dintr-un pasaj biblic despre văzul încețoșat pe care îl avem atunci când încercăm să ne studiem pe noi înșine, cu lucrurile profunde din noi. Cadrul este unul izolat, o casă de vacanță pe malul pietros al unui țărm scandinav. Se spune că Bergman a căutat foarte mulți ani casa ideală pentru acest film. În primul act vedem această imagine încețoșată pe care fiecare dintre membrii familiei o are despre sine și ceilalți. Dumnezeu nu mai este o prezență divină despre care se vorbește indirect. Prin Karin, Dumnezeu pare a deveni concret. Așteptarea ei poate fi nebunie sau, la fel de bine, o revelație. Tatăl, David, este un scriitor mediocru, într-o căutare continuă de subiecte, vânând succesul literar. Atât de cufundat este în munca sa, încât el își neglijează familia și se folosește de cei dragi în cartea sa. Confruntat cu cele scrise în propriul jurnal, David povestește cum a încercat să se sinucidă. Detaliile biografice ale lui Bergman ne indică un astfel de episod chiar în viața regizorului. Pentru personajul său, însă, episodul sinuciderii ratate a venit cu o epifanie, descoperirea iubirii. Pe măsură ce se cunosc unii pe alții, toate cele patru personaje ajung să se cunoască pe sine, iar lupa cu care ei priveau viața devine tot mai limpede. Descriind și mai concret pe Dumnezeu, David încheie filmul spunând că nu știe dacă dragostea este dovada că Dumnezeu există sau dacă dragostea este chiar Dumnezeu, dar pentru el acesta e răspunsul. Astfel, Bergman reușește să deseneze mult mai explicit decât de obicei pe Dumnezeu, fie că iese de după tapet în formă de păianjen, așa cum îl vede Karin, fie că este dragoste, așa cum îl vede tatăl acesteia. (Răzvan Pascu)

Oscar pentru Cel mai bun film într-o limbă străină şi nominalizare pentru scenariu original, Premiul OCIC (al Organizaţiei Catolice Internaţionale pentru Cinema) în competiţia Festivalului de la Berlin şi două nominalizări la Premiile BAFTA, pentru Cel mai bun film şi Cea mai bună actriţă străină (Harriet Andersson).

Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu) | Str. Eforie nr 2, București, România

Organizator

Cinemateca Română - EFORIE

https://www.facebook.com/Cinemateca-Română-Pagina-oficială-404750289652215/

+40213130483