În Tokio, într-un cartier periferic, întâlnim o societate cu rolurile inversate. Tatăl, capul familiei, e bolnav psihic şi se crede conducător de tramvai, în timp ce fiul merge la muncă pentru a-şi întreţine părinţii.
„E un vârtej caleidoscopic de suferinţă, care în acelaşi timp evocă un simţ al realismului şi intensifică inerenta artificialitate atât a comportamentelor fantastice ale personajelor, cât şi a înseşi realizării filmului.” (Kathleen Sachs, “Cine-File Chicago”, 2018)
Premiul OCIC (al Organizaţiei Internaţionale Catolice pentru Cinema), pentru Akira Kurosawa, la Festivalul de la Veneţia şi nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film într-o limbă străină.
În Tokio, într-un cartier periferic, întâlnim o societate cu rolurile inversate. Tatăl, capul familiei, e bolnav psihic şi se crede conducător de tramvai, în timp ce fiul merge la muncă pentru a-şi întreţine părinţii.
„E un vârtej caleidoscopic de suferinţă, care în acelaşi timp evocă un simţ al realismului şi intensifică inerenta artificialitate atât a comportamentelor fantastice ale personajelor, cât şi a înseşi realizării filmului.” (Kathleen Sachs, “Cine-File Chicago”, 2018)
Premiul OCIC (al Organizaţiei Internaţionale Catolice pentru Cinema), pentru Akira Kurosawa, la Festivalul de la Veneţia şi nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film într-o limbă străină.