„Dan Pița a înțeles că romanele lui Duiliu Zamfirescu – și, în primul rând «Tănase Scatiu» – nu reprezintă doar «gimnastica unor personaje», ci chiar momentul de profundă metamorfoză socială în care conflictele dintre o lume ce dispare și una ce se naște capătă contururi dramatice substanțiale. Axul acestei desfășurări de planuri îl reprezintă personajul care dă titlu romanului. (...) Rolul arendașului plin de energie și cu planuri de ascensiune socială rapidă avea să-i marcheze lui Rebengiuc întreaga evoluție actoricească. (Titus Vîjeu, „Dan Pița: arta privirii”, 2012)
„Dan Pița a înțeles că romanele lui Duiliu Zamfirescu – și, în primul rând «Tănase Scatiu» – nu reprezintă doar «gimnastica unor personaje», ci chiar momentul de profundă metamorfoză socială în care conflictele dintre o lume ce dispare și una ce se naște capătă contururi dramatice substanțiale. Axul acestei desfășurări de planuri îl reprezintă personajul care dă titlu romanului. (...) Rolul arendașului plin de energie și cu planuri de ascensiune socială rapidă avea să-i marcheze lui Rebengiuc întreaga evoluție actoricească. (Titus Vîjeu, „Dan Pița: arta privirii”, 2012)