„Cât despre TALENTATUL DOMN RIPLEY – povestea unui băiat care îl invidiază atât de tare pe un alt băiat pentru a sa «dolce vita», încât i-o ia –, l-am văzut de trei ori şi tot nu ştiu dacă viziunea lui Minghella asupra personajului Patriciei Highsmith este cea mai bună, dar ştiu un lucru: «la vita» pe care a reconstituit-o Minghella (Italia anilor ’50 – teren de joacă pentru americanii de bani gata) pare cea mai «dolce» dintre toate, iar TALENTATUL DOMN RIPLEY este unul dintre cele mai ademenitoare filme de suspans servite vreodată de Hollywood; îţi lasă gura apă ca ...Citeste mai mult-->
„Cât despre TALENTATUL DOMN RIPLEY – povestea unui băiat care îl invidiază atât de tare pe un alt băiat pentru a sa «dolce vita», încât i-o ia –, l-am văzut de trei ori şi tot nu ştiu dacă viziunea lui Minghella asupra personajului Patriciei Highsmith este cea mai bună, dar ştiu un lucru: «la vita» pe care a reconstituit-o Minghella (Italia anilor ’50 – teren de joacă pentru americanii de bani gata) pare cea mai «dolce» dintre toate, iar TALENTATUL DOMN RIPLEY este unul dintre cele mai ademenitoare filme de suspans servite vreodată de Hollywood; îţi lasă gura apă ca unul dintre meniurile acelea speciale pe care le pregătea Hitchcock (felul întâi: Grace Kelly; felul doi: Cary Grant; felul trei: Coasta de Azur).” (Andrei Gorzo, „Dilema veche”, 2004)