BACH 2.1

Festivalul de Muzică Veche București, ediția a XII-a: „Clavecinissimo” se încheie tot cu o „incursiune” clavecinistică. Și după ce „ne-am plimbat” cu clavecinul prin Italia, Franța, Germania sau Peninsula Iberică ce poate fi mai potrivit decât un concert cu muzică de Bach?

Este vorba despre integrala concertelor pentru două clavecine și orchestra de coarde BWV 1060 – 1062.

 

În program:

 

Johann Sebastian Bach (1685 – 1750):

Concertul pentru două clavecine și orchestră de coarde BWV 1060

Allegro – Largo ovvero Adagio – Allegro

 

Concertul pentru două clavecine și orchestră de coarde BWV 1061 a

Fără indicație de tempo – Adagio ovvero Largo – Fuga

 

Concertul pentru două clavecine și orchestră de coarde BWV 1062

Fără indicație de tempo – Andante – Allegro assai

 

Interpretează:

 

Steffen Schlandt / Raluca Enea – clavecin

Mircea Ionescu / Melinda Béres – vioară

Adorján Csaba – violă

Lázár Zsombor – violoncel

Szögyör Arpad – contrabas

 

 

Steffen Schlandt

 

Steffen Schlandt s-a născut în anul 1975 la Brașov. Educația muzicală o primește de la tatăl sau Eckart Schlandt cu care începe pianul și orga. Urmează apoi cursurile facultății de muzica din Cluj la secția orgă (la prof. Ursula Philippi). În continuare studiază cu Prof. Christoph Bossert muzica bisericească la Academia de muzică veche din Trössingen (Germania) și dirijat coral și de orchestră la Würzburg.

A fost bursier al D.A.A.D. (Institutul german pentru relații externe) și al serviciului „Diakonisches Werk”.

Ca organist a concertat în numeroase țări din Europa (Germania, Franța, Elveția, Suedia, Italia, Croația, Ungaria, Romania).

A fost laureat al premiului D.A.A.D pentru rezultate deosebite.

A obținut premiul al II lea la Concursul internațional de orgă Schramberg 2001 și premiul pentru acompaniament de Lied la Concursul din Würzburg 2003.

În perioada 2001 – 2004 a fost corepetitorul Societății „Bach” din Würzburg.

Este inițiatorul festivalului de muzică sacră „Diletto musicale” din Prejmer care se desfășoară în luna august, annual începând din 1999. Din septembrie 2004 este dirijorul corului ”Bach” și organist la Biserica Neagră Brașov. A colaborat cu Facultatea de Muzică și Liceul de Muzică Brașov ca profesor asociat de orchestră. În anul 2011 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Muzica de orgă din Brașov și Țara Bârsei”. În lucrarea post-doctorală „BIblioteca Bisericii Negre” a cercetat fondul de manuscrise vechi ale bibliotecii gimnaziului german din Braşov.

 

Raluca Enea

 

Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.

A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).

A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti, cadru didactic asociat şi doctorand al UNMB și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București. Coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva, în România.

 

Mircea Ionescu

 

Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu și al Universității Naționale de Muzică București, secția Pedagogie muzicală promoția 1997.

În 2003 a frecventat cursurile de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck.

Și-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului Filarmonicii G.Enescu, funcție deținută până în prezent.

Din 2003 până în 2009 a ocupat funcția de manager muzical al Bisericii Lutherane din București, unde a realizat stagiunea muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice.

A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga și ansamblul Collegio Stravagante din București la realizarea mai multor opere baroce precum „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei Naționale din București.

Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră înființată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susținut concerte în special în Franța dar și la Salonic, Atena, Sofia și București. În 2012, împreună cu BBB și Jean-Luc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi, proiect desfășurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentații în toate orașele importante din Franța, în Olanda și Elveția. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului cu aceeași muzică a lui Vivaldi, în Paris.

În țară participă la diverse festivaluri baroce precum Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze.

A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” și a operei „Fairy Queen” a lui G.F.Haendel. A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă „Esther” și „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante și membri ai Corului Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei Balkan Baroque Band susține anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român.

 

Melinda Béres

 

Melinda Béres a absolvit cursurile Liceului de Muzică din Tg. Mureş, apoi Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (studii de licenţă şi master) la clasa profesoarei Victoria Nicolae. Este laureată a numeroase concursuri naţionale în perioada 1985-1988, precum şi a concursurilor internaţionale „Constantin Silvestri” (Târgu Mureş) şi „C. Flesch” (Ungaria).

A urmat cursuri de perfecţionare cu artişti renumiţi, precum Alexandru Gavrilovici, Vasile Beluska, Trio Cadek, Jacques Saint-Yves, Devics Sándor, Jaap Schroeder, Mira Glodeanu, Benoît Douchy – vioară barocă.

A susţinut recitaluri în ţară şi în străinătate (Germania, Ungaria, Polonia, Austria, Spania). A concertat ca solistă alături de orchestrele filarmonicilor din Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Arad, Oradea, precum şi cu Orchestra de Cameră a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Este membru fondator al Cvartetului Arioso şi abordează cu succes repertoriul muzicii vechi, fiind membră a trioului Affettouso şi colaboratoare a Ansamblului Baroc Transylvania, Orchestrei de Cameră Ciuc și formației „Gli Studiosi di Sebastiano” București. A participat în numeroase rânduri la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, la Festivalul Sighişoara Medievală (2003 şi 2007) şi la Festivalul de Muzică Veche Bucureşti (2008, 2009, 2011, 2012, 2013).

În prezent, este conferențiar universitar la Catedra de Coarde a Academiei  de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca şi doctor în muzică cu tema „Cvintetul de coarde. Ipostazele mozartiene”, lucrare elaborată sub conducerea științifică a profesorilor Francisc Lászlo și Gabriel Banciu.

 

Csaba Adorján

Violistul Csaba Adorján s-a născut la Miercurea-Ciuc în anul 1977. După absolvirea liceului de arte din localitate, și-a continuat studiile la Universitatea „Transilvania” din Brașov unde în anul 2001 susține examenul de licență, în specializarea interpretare instrumentală. Din anul 2001 continuă studiile ca bursier la Folkwang Hochschule Essen din Germania, la clasa profesorului Vladimir Mendelssohn.

Este membru fondator al ansamblului de mizică veche Codex și al Orchestrei de Cameră Ciuc, membru al orchestrei Balkan Baroque Band și colaborator al formației franceze Le Baroque Nomade, formații alături de care a susținut concerte în numeroase țări europene.

De-a lungul timpului a participat la numeroase cursuri de măestrie și festivaluri din țară și în Europa.

Din 2002 este profesor titular la Liceul de Arte din Miercurea Ciuc.

 

Lázár Zsombor

 

Lázár Zsombor s-a născut în1985 în Miercurea Ciuc. A studiat violoncel la Liceul de Arte ”Nagy István” din orașul său natal apoi la Universitatea ”Transilvania” din Brașov, la clasa profesorilor Răzvan Suma și Anton Niculescu. A urmat cursurile de master ale West Chester University (SUA), la clasa lui Ovidiu Marinescu.

Alături de violoncelul modern, Lázár s-a perfecționat și în interpretarea pe violoncel baroc urmând cursurile de măiestrie ale Universității de Vară organizate în cadrul Festivalului Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc. Aici a avut ocazia de a lucre cu Ulrike Titze sau Ilse Herbert.

Este membru al mai multor formații din România sau din străinătate, între care ansamblul de muzică veche Codex, Orchestra de Cameră Ciuc, Balkan Baroque Band, Evilági Group, alături de care a concertat în Ungaria, Franța, Italia, Portugalia, Slovenia, Spania, Grecia, Slovacia, SUA, etc.

În prezent este profesor de violoncel la Liceul de Arte ”Nagy István” din Miercurea Ciuc și doctorand la Universitatea ”Transilvania” din Brașov, sub conducerea profesorului Filip Ignác.

 

Árpád Szőgyör

 

Árpád Szőgyör s-a născut în 1985 la Miercurea Ciuc. A absolvit cursurile de contrabass ale Liceului de Artă Nagy István (Miercurea Ciuc) și ale Facultății de interpretare din cadrul Universității Transilvania din Brașov, la clasa profesorului Nicolae Pop.

Între 2008-2010 a urmat cursurile de master în interpretare la Hochschule für Musik Basel (Elveţia), la clasa profesorului Botond Kostyák. Tot la Basel a început studiul violei da gamba, la institutul de muzică veche Schola Cantorum Basiliensis, cu profesoara Rebeka Ruso.

În present este profesor la Liceul de Artă Nagy István în Miercurea Ciuc.

Este membru al ansamblului de muzică veche Codex şi al orchestrei de cameră Miercurea Ciuc. A avut colaborări cu orchestra Balkan Baroque Band, şi cu ansamblul Baroque Nomade în compania căruia a concertat în Franţa şi în cele mai importante orașe din Europa.

 

 

Johann Sebastian Bach a acordat o atenție deosebită instrumentelor cu claviatură pe care le-a explorat diferențiat și ținând cont de caracteristicile lor tehnice și timbrale. Ca și compozitorii din școlile franceză și italiană, Bach a abordat clavecinul din perspectivă solistică și i-a dedicat un vast repertoriu. În afara lucrărilor pentru clavecin solo, Bach a compus o serie de lucrări în care clavecinul evoluează ca solist acompaniat de ansamblu orchestral; mai mult, Bach a construit interesante dialoguri solistice compunând și concerte pentru două, trei sau chiar patru clavecine.

Johann Sebastian Bach a compus șapte concerte pentru clavecin solo și orchestră (BWV 1052 – 1058), trei concerte pentru două clavecine și orchestră (BWV 1060 – 1062), două concerte pentru trei clavecine și orchestră (BWV 1063, 1064) și un concert pentru patru clavecine și orchestră (BWV 1065).

Bach avea 32 de ani atunci când a fost angajat pe postul de Capellmeister la curtea Prințului Leopold de Anhalt – Cöthen. În perioada petrecută acolo (1717 – 1723), Bach a scris câteva dintre cele mai frumoase lucrări instrumentale, între care Concertele Brandenburgice (BWV 1046 – 1051). Mai târziu, începând cu anul 1729 – atunci când a preluat conducerea ansamblului Collegium Musicum, în Leipzig – activitatea în domeniul creației instrumentale a (BWV 1046 – 1051). Mai târziu începând cu anul 1729 – atunci când a preluat conducerea ansamblului Collegium Musicum, în Leipzig – activitatea în domeniul creației instrumentale a fost chiar și mai prolifică. Concertele pentru două clavecine și orchestră datează din această perioadă (aproximativ 1736). Bach și-a dedicat mult timp și energie acestui ansamblu. Membrii acestuia se întâlneau pentru a cânta împreună în grădina cafenelei lui Gottfried Zimmerman, de obicei o data pe săptămână (miercurea sau vinerea) câte două ore. Cu ocazia diverselor sărbători de peste an, membrii ansamblului se întâlneau chiar de două ori pe săptămână. Bach era foarte apreciat de publicul său din Leipzig fiind cunoscut ca virtuoz clavecinist; așadar devine lesne de înțeles cum au luat naștere concertele pentru unul sau mai multe clavecine. Bach era frecvent solicitat să concerteze ca solist sau în compania fiilor și studenților săi iar clavecinele le-au oferit această modalitate extraordinară de „dialog muzical”.

Concertul BWV 1060 nu a supraviețuit în varianta originală; cea mai veche sursă în care acesta se regăsește este o copie realizată de Johann Cristoph Altnikol (1720 – 1759), fostul elev al lui Bach. Se pare că acest concert este un aranjament al mai vechiului Concert pentru oboi și vioară al lui Bach (BWV 1060 a). Scriitura lui amintește de stilul italian de compoziție, prin contrastele create, simetria frazelor sau modalitatea de scriitură a ornamentelor cu note reale.

Concertul BWV 1061 are două variante: prima cu acompaniament de orchestră de coarde și a doua fără acompaniament (BWV 1061 a). Prima variantă nu a supraviețuit decât în copii, între care cea mai veche aparține se pare lui Johann Christian Bach (1743 – 1814). A doua variantă a supraviețuit într-o copie realizată de Anna Magdalena Bach (în care se pare că Bach însuși a scris parțial) și care datează din jurul anilor 1732 / 1733.

Concertul BWV 1062 a supraviețuit într-un manuscris al lui Bach dar nu ca variantă originală ci într-o variantă ce poartă mențiunea „partitură revizuită” (aproximativ 1736). De fapt această variantă a partiturii revizuită sugerează în multe locuri transcrierea și „transformarea” acestui concert din varianta în re minor pentru două viori (BWV 1043), în varianta pentru două clavecine.

Ca structură, toate cele trei concerte pentru două clavecine sunt alcătuite fiecare din câte trei părți ce respectă tiparul repede – lent – repede. Pe parcursul acestor lucrări, cele două instrumente sunt abordate în mod egal iar discursul muzical este divers și complex. Acest aspect poate fi ușor observat atât din perspectivă armonico-melodică sau metro-ritmică dar și în ceea ce privește tehnica instrumentală perfecționată a clavecinului. Utilizarea pasajelor de tip polifonic este de asemenea o caracteristică a acestor lucrări; poate fi amintită în acest context Fuga din partea a treia a Concertului BWV 1061, parte care impune celor doi soliști înțelegerea adecvată a muzicii și o bună stăpânire a tehnicii instrumentale.