SCOICA ȘI PREOTUL / LA COQUILLE ET LE CLERGYMAN

Cu: Alex Allin, Genica Athanasiou, Lucien Bataille

„SCOICA ŞI PREOTUL (...) «rămâne primul film suprarealist, nedatorând nimic căutărilor cinematografului pur» (Ado Kyrou), deşi e contestat vehement tocmai de suprarealişti. Acuzaţiile că regizoarea a «feminizat» şi a înecat scenariul «într-o puzderie de trucuri tehnice prin care nu răzbat decât câteva admirabile imagini disparate» (J. Brunius) vor părea, ulterior, exagerate. Prin subiectul şocant (un preot obsedat de dorinţe interzise) se încerca să se realizeze «ideea cinematografului vizual, în care însăşi psihologia este devorată de fapte. Acest scenariu caută adevărul sumbru al spiritului în imagini izvorâte numai din ele însele şi care nu îşi trag înţelesul din situaţia care se dezvoltă, ci dintr-un fel de necesitate interioară puternică, care le proiectează în lumina unor evidenţe fără apel» (A. Artaud).” (Cristina Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu, „Cinema... un secol şi ceva”, 2002)

SÂNGE DE POET / LE SANG D'UN POÈTE

R: Jean Cocteau

 Cu: Enrique Rivero, Elizabeth Lee Miller, Pauline Carton

„Dorindu-se film de avangardă, ca VÂRSTA DE AUR, de asemenea produs de vicontele de Noailles, SÂNGE DE POET prelungeşte, cu mijloacele cinematografului, căutările şi obsesiile deja exprimate în operele literare ale lui Cocteau. Imaginile neaşteptate şi onirice formează materia esenţială a ceea ce nu este o  tentativă suprarealistă.” (Jean-Marie Carzou, „Dictionnaire mondial des Films”, Larousse, 1991)